Pericolul disperării

Disperarea duce la lipsa gândirii critice. Vrei să încerci orice, nu există limite. Investești timp, bani și energie. Devii credul (pentru că VREI să funcționeze!).

Așa ajunge un (pseudo) influencer să spună că și-a vindecat copilul făcând transplant cu celule stem. Iar tu îl crezi.

Așa ajunge altul, fără minime cunoștințe de fiziologie cerebrală să pretindă că face (și are și rezultate) cu neurofeedbacķ sau terapie de integrare senzorială. Și tu îi crezi. Pentru că vrei să funcționeze. Nu mai contează că tu ești avocat, doctor, economist sau orice altceva și că ai studiat mai mult ca ei. Disperarea ta și atitudinea lor încrezătoare ți-au distrus judecata critică. Zece mii de euro mai încolo, uneori e puțin mai bine, alteori e chiar mai rău.

Vă rog, pentru binele copiilor voștri, recăpătați-vă luciditatea! Unele condiții nu se vindecă, putem doar învăța să manageriem mai bine simptomele. Putem citi pentru a vedea care terapii sunt evidence based și pentru care nu există încă studii clinice.

Altfel, în cel mai bun caz, vă pierdeți doar banii, în alte cazuri rezultatul poate fi chiar periculos.