Noi, părinții cu opt brațe și cu un ochi la ceafă, să prindem copilul agățat de balustradă sau care trece strada fără să se uite după mașini.
Noi, mereu vigilenți să prevenim un tantrum, să îndepărtăm un pericol, să nu atingă, să nu sară, să nu bage în gură cine știe ce…
Noi, cei care nu dormim sau dormim prea puțin, noi cei care suntem tot timpul gata să liniștim, să alinăm, să vedem de celălalt și să uităm de noi.
Noi care înfruntăm priviri insistente și vorbe grosolane, sfaturi cu care nu avem ce face, întrebări care rănesc…
Avem și noi nevoie de liniște, de oameni care nu judecă, de o comunitate în care să fim, în primul rând, relaxați.
Grupul de suport exact asta își propune să facă. Și o va face!
